saraci400 milioane de copii trăiau, în 2010, într-o sărăcie extremă, cu părinţii lor, sau fără. Prognoza făcută la acea vreme de Banca Mondială, că sărăcia juvenilă va fi eradicată pînă în anul 2030, nu pare să aibă şanse de reuşită, cel puţin în ţările africane, latino-americane etc., cu populaţii cu venituri foarte reduse – din 35 de ţări în această categorie, 26 se află în Africa. Iar din 2010 încoace, numărul celor foarte săraci din aceste ţări, adulţi şi copii, în loc să scadă, a crescut cu peste 100 de milioane, „venitul” lor de 78 cenţi pe zi de acum 5 ani fiind şi mai mic. În afara sărăciei înfiorătoare propriu-zise, în acele locuri serviciile de bază sînt extrem de reduse – numai 25% din populaţie are acces la apă potabilă şi electricitate. Mai puţin cunoscut este faptul că recesiunea globală din 2008 „a muşcat” din toţi, fără discriminare, inclusiv din ţările presupuse fără astfel de probleme, din Europa.

În acest sens, într-un raport al UNICEF intitulat „Copiii în recesiune: impactul crizei economice asupra bunăstării copiilor în ţările bogate”, se vorbeşte de pauperizarea minorilor în Grecia, Islanda, Letonia, Croaţia, Irlanda şi Marea Britanie, în ultima dintre ele procentul copiilor trăind în sărăcie (conform standardelor oficiale stabilite de guvern a crescut, din 2008 încoace, de la 24% la 25,6%). În Letonia şi Spania, acest procent este de 36%. „În ultimii 5 ani, spune raportul UNICEF, se constată un număr crescînd de familii tot mai incapabile să asigure copiilor lor necesităţile de bază materiale şi educaţionale. Un şomaj nemaiîntîlnit din vremea marii depresiuni din anii ’30 ai Secolului XX a împiedicat multe familii să ofere îngrijire, protecţie şi oportunităţi copiilor lor. Această recesiune uriaşă a prins în capcană o întreagă generaţie de tineri, a vulnerabilizat-o şi i-a zădărnicit aşteptările. Impactul ei negativ asupra copiilor, îndeosebi, se va face simţit mult timp după ce recesiunea va fi încheiată. În egală măsură, experţii în dinamici sociale vorbesc de instaurarea generală a unor sentimente de insecuritate şi stress, la nivelul întregii populaţii occidentale. Este foarte neplăcut, după mai multe decenii de prosperitate, să se constate că procentajul gospodăriilor cu copii incapabili să-şi permită o masă cu carne la două zile a crescut mai mult de două ori în ţări ca Estonia (la 10%), Grecia (18%) şi Italia (16%)”.

În ceea ce priveşte situaţia materială tot mai precară a minorilor, lucrurile nu stau deloc pe roze nici peste Atlantic. Astfel, în 2013, statisticile au indicat faptul că 51% dintre elevii din şcolile publice americane au fost suficient de săraci pentru a se califica în programele de mese gratuite acordate de guvern în şcoli. Cifrele indică, de asemenea, că 1 din 5 şcolari trăieşte în sărăcie, conform datelor federale. Interesant este că aceleaşi statistici au afirmat, în 2012, că dintr-un grup de 35 de ţări din Europa şi America de Nord considerate OK din punct de vedere economic, numai România avea o rată a sărăciei juvenile mai ridicată decît a SUA! În SUA, cei mai mulţi copii săraci se află în Sud şi în Vest, în 19 state, pe ultimul loc situîndu-se statul Mississippi, unde 71% dintre elevi provin din familii sărace. Nici statul New York nu stă prea bine, cu 45% din elevi consideraţi drept săraci. Încheind pe un ton deloc optimist, spunem că România este mult în urma statelor din Occident în ceea ce priveşte sărăcia minorilor, cu circa 67% dintre toţi copiii românilor.

RADU TOMA