Ultimul studiu, din aprilie 2015, al Institutului pentru cercetarea dezvoltării globaliste, din Marea Britanie, arată că numărul locuitorilor Planetei care trăiesc cu mai puţin de 1,25 dolari pe zi este de 1,5 miliarde, o estimare năucitoare, mai ridicată decît cifra de 1,2 miliarde a Băncii Mondiale. Se menţionează, de asemenea, că 550 de milioane din cei 1,5 miliarde trăiesc într-o sărăcie desăvîrşită, cu numai cîţiva cenţi pe zi. Acelaşi studiu plasează 2,5 miliarde de persoane în zona existenţei zilnice cu mai puţin de 2 dolari, adică tot sărăcie lucie, traiul unei treimi din populaţia lumii. În sfîrşit, Banca Mondială a anunţat că peste 4 miliarde de pămînteni îşi duc traiul cu mai puţin de 5 dolari pe zi, iar asta înseamnă 2 din 3 locuitori ai Terrei. Să adăugăm sute de milioane de săraci „neinventariaţi” – cei fără locuinţe, fără acte de naştere şi alte hîrtii, fără istorie medicală, fără vreo recenzare în tot trecutul lor, fără, fără… şi, astfel, tabloul complet al lumii anului 2015 ar putea primi un alt nume, numele de „Planeta albastră şi săracă”.

Între timp, băncile înghesuie sume inimaginabile în cuferele miliardarilor. În martie recent, revista „Forbes” relata că bogăţia totală a acestora s-a ridicat, la 1 ianuarie, la 7,05 trilioane de dolari şi că va continua să crească, în pofida preţului mai scăzut al petrolului şi a slăbirii monedei euro. Capac pus peste oală, o altă firmă britanică de studii sociale, Oxfam, anunţă că 1% din populaţia mondială va avea, în curînd, mai mulţi bani decît restul de 99%. Din păcate, nu numai cifrele, dar şi prognozele sînt la fel de întunecate. Acum două săptămîni, Fondul Monetar Internaţional a anunţat că nu mai este posibilă reîntoarcerea la ritmurile de creştere economică anterioare crizei financiare din anul 2008. În continuare, acelaşi raport anunţă că profituri-record şi cantităţi uriaşe de bani lichizi au intrat în registrele marilor corporaţii internaţionale, că depozitele bancare ale elitei financiare globaliste au dat peste cap aparatele de numărat bancnote şi că toate acestea s-au întîmplat în dauna „resurselor umane”, adică a majorităţii omenirii, pornită ireversibil în jos. Este limpede, deci, atrag atenţia „gardienii” financiari FMI, Banca Mondială etc. că inegalitatea economică globală şi asediul împotriva nivelului de trai al producătorilor şi tinerilor aproape că nu mai pot fi cuantificate în investigarea sociologică privind sărăcia. Mai adăugăm, aşa, „pentru culoare”, că acelaşi studiu pomenit la începutul comentariului arată că peste 100 de ţări din lume nu au un sistem corespunzător de recenzat nou-născuţi şi decedaţi, sau mortalitatea infantilă şi cea maternală. Că, dintre ele, 29 nu strîng date privind decesele la naştere. Că ultima estimare privind sărăcia extremă a fost publicată în 2003. Că despre sărăcia în Botswana, de pildă, nu mai ştim nimic încă din anul 1993. Că sumele cheltuite în războaie le depăşesc cu mult pe cele pentru reducerea mizeriei sociale. Că SUA au cheltuit pentru apărare, în 2014, 496 miliarde de dolari, în timp ce, zice Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a ONU, „lumea are nevoie de numai 30 de miliarde anual pentru a eradica foametea”. Şi să nu ne închipuim că, în timp ce 2/3 din omenire se zbat în sărăcie, americanii stau pe roze. Un studiu specializat al Universităţii statului Michigan, din acest an, arată că 1 din 5 locuitori cu vîrsta de peste 70 de ani ai Statelor Unite moare fără nici un ban în contul bancar, iar 1 din 10 lasă urmaşilor o datorie medie de 6.000 de dolari. Pentru americanii bătrîni „mai tineri”, cei între 50 şi 64 de ani, cifrele sînt şi mai proaste: costurile serviciilor medicale depăşesc, de cele mai multe ori, veniturile lor lunare. Cifre ceva mai vechi, din 2012, au relevat la acel timp că „averea” a 46% dintre americani – casă, maşină, bani în bancă, alte bunuri – este sub 10.000 de dolari. Asta înseamnă cam 1/5 din preţul de piaţă al unui apartament cu două camere, achitat integral, într-un bloc de pe vremea comuniştilor, în cartierul Colentina, din Bucureşti, România…

RADU TOMA